De ajuns sau deajuns? Când vrei să spui „suficient”, scrii de ajuns, în două cuvinte: „Avem de ajuns pentru toți”. Forma „deajuns”, lipită, nu este recomandată în scrierea actuală. Există însă un alt cuvânt corect, îndeajuns, care se scrie legat și are un sens apropiat.
Confuzia vine din faptul că expresia se rostește cursiv și seamănă cu „îndeajuns”. Ca să alegi forma potrivită, gândește-te la cuvintele din propoziție. În „Este de ajuns să explici o dată”, grupul „de ajuns” poate fi înlocuit cu „suficient”.
Când scriem „de ajuns” separat?
Locuțiunea de ajuns exprimă o cantitate sau o măsură suficientă. Poate descrie timpul, banii, hrana sau informațiile de care ai nevoie. Nu trebuie să fie vorba despre un obiect care „ajunge” fizic undeva.
- „Zece minute sunt de ajuns pentru această pauză.”
- „Avem apă de ajuns pentru drum.”
- „E de ajuns să trimiți un mesaj.”
În vorbirea rapidă poți întâlni și scrierea „de-ajuns”, cu cratimă, menționată de unele dicționare ortografice. Pentru un text curent, forma clară și ușor de folosit este „de ajuns”. Scrierea lipită „deajuns” este altceva decât varianta cu cratimă.
Dar „îndeajuns”?
Îndeajuns este un adverb scris într-un singur cuvânt, cu sensul „destul” sau „suficient”. De exemplu: „S-a odihnit îndeajuns” și „Nu am exersat îndeajuns”. Îl poți folosi în locul unei formulări mai lungi atunci când propoziția rămâne firească.
Dicționarul explică „îndeajuns” prin „de ajuns”, tocmai fiindcă sensurile sunt apropiate, dar grafiile diferă. Vezi intrările pentru „de ajuns” și „îndeajuns” din dexonline; pagina arată și că în sursele vechi pot apărea alte grafii.
O verificare utilă este să schimbi exemplul: „Nu am timp suficient” devine „Nu am timp de ajuns”. În ambele propoziții vorbești despre aceeași lipsă. În schimb, „Am ajuns la gară” folosește verbul „a ajunge” și nu reprezintă locuțiunea despre suficiență.
Regula rapidă: de ajuns sau deajuns?
Scrie de ajuns când spui că ceva este suficient. Dacă alegi cuvântul sinonim, scrie îndeajuns, cu „în” la început și fără spațiu. Verifică sensul: „Am mâncat de ajuns” și „Am mâncat îndeajuns” transmit aceeași idee. „Am mâncat deajuns” nu este alegerea potrivită într-un text îngrijit.
